Performanța: povara care vine la pachet cu lumina reflectoarelor

A fi un performer vine cu un set unic de provocări. Faptul că reușești, că excelezi, poate să provoace disconfort în jurul tău. Uneori, colegii te pot percepe ca pe un reper imposibil de atins, iar alteori, simți presiunea să nu dai greș, să "nu te cobori sub nivelul așteptărilor."

Într-o companie, acest fenomen devine și mai complex când echipele sunt puse față în față. O echipă performează strălucit, dar are parte și de avantajele unui context favorabil. Cealaltă se confruntă cu obstacole constante, poate lipsa resurselor sau factori externi pe care nu îi pot controla. Și totuși, inevitabil, comparațiile apar.

Dar cum ar fi să schimbăm perspectiva?

În loc să privim performanța ca pe o competiție, să o vedem ca pe o oportunitate de creștere pentru toată lumea.
Să ne bucurăm sincer de ceea ce merge bine – fără să ne fie teamă că succesul unuia pune în umbră pe altul.
Să fim curioși când ceva nu funcționează – nu pentru a critica, ci pentru a înțelege și a învăța.

Compararea echipelor fără context este o capcană. Performanța nu înseamnă doar rezultate. Este despre efortul investit, resursele disponibile și, cel mai important, lecțiile învățate pe parcurs.

Cum ar arăta o cultură în care performanța uneia dintre echipele tale nu devine un motiv de presiune pentru ceilalți, ci un motor de inspirație? Și cum poți tu să creezi spațiul în care toți să simtă că succesul, la orice nivel, este un motiv de celebrare, nu de tensiune?